Lumea de azi. Partea a doua Marian Nazat

In urma cu niscaiva ani, mai precis in 2017, reuseam sa-i adun laolalta, in paginile cartii Lumea de azi (partea intai), aparuta tot la prodigioasa editura RAO, pe Stefan Mitroi, Ion Panaitescu, Dan Caragea, Alex Mihai Stoenescu, Stelian Tanase, Simona Trifu, Iosif Boda, Nicolae Dan Fruntelata, Radu Paraschivescu, Ioan Peia, Sever Voinescu, Dumitru Vasile-Delceanu, Viorel Ros, Freddy Garbaci, Augustin Buzura si un personaj fictiv (a carui asemanare cu Radu Cosasu nu era deloc intamplatoare!), intr-o serie de convorbiri nicidecum conventionale. Scriam atunci ca am sovait nitelus inainte de a alege titlul volumului, insa, in cele din urma, am optat pentru Lumea de azi, inspirat de Lumea de ieri a lui Stefan Zweig si de Lumea de maine a lui Ion Biberi. Desi in Lumea de azi e si ceva din cea veche, de ieri, dar si din cea viitoare, de maine.

Consecvent ideii ca interviul este nu doar o forma literara prin care oamenii cu oaresce insemnatate, locala, nationala sau internationala, accepta sa se marturiseasca publicului, ci si o perspectiva personala asupra lumii inconjuratoare, am simtit nevoia unei continuari a proiectului. De aici si pana la taifasurile cu Ion Cristoiu, Alexandru Athanasiu, Cornel Nistorescu, Valeriu Stoica, Filip Florian, Marius Tuca, Stefan Cazimir (decedat intre timp, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!), Florentin Tuca, Vladimir Bogdan Iarema Brylynskei, Octavian Stireanu, Sorin Poclitaru, Gheorghita Ciocioi si Teodor Ilincai n-a fost decat un pas. De asemenea, am adaugat si doua dialoguri de-ale mele cu Florian Saiu, precum si inceputul altuia cu poetul si publicistul Lucian Avramescu, plecat in prag de iarna sa sape prin ceruri dupa stele, dar ale carui raspunsuri se intrezaresc lesne din intrebarile impanate cu memorabile citate din ultima sa proza – Despre singuratate. Recitat fie-ti numele in veci, prieten drag!

Lumea de azi (partea a doua) o completeaza pe prima si ambele sunt marturii despre trecutul, prezentul si viitorul spatiului care se numeste inca Romania, fara ca asta sa insemne ca mania – cum sugereaza denumirea republicii infasurata sfant in tricolorul rosu, galben si albastru – ne caracterizeaza ca neam, dimpotriva… Daca nu ma credeti, purcedeti degraba la citirea cartii abia iesita din teascul mirosind a cerneala tipografica si a truda…”